Este oare etic sau acceptabil din punct de vedere moral ca puterile publice, sau chiar si unii particulari, sa profite de o diferenta biologica dintre adolescenti si adulti in scopul de a-i impiedica pe cei dintai sa ocupe un spatiu public? Intrebarea pare academica, dar ea a devenit cat se poate de concreta in contextul delincventei juvenile din Belgia. In cartierul sarac din Bruxelles in care locuiesc, alaturi de oameni care se pare ca ar proveni din peste 100 de tari, delincventa minorilor constituie de ani de zile principala problema.
Este singurul cartier cu o majoritate musulmana din Belgia, unde barbatii joaca table prin cafenele care nu vand alcool, iar cumparaturile sunt facute de femei acoperite cu valuri, alaturi de fete cu minijupa si umeri tatuati. Saint-Josse (asa se numeste cartierul) este cea mai saraca comuna din Belgia, cu un somaj la fel de ridicat ca in Algeria sau in Maroc, de unde vine, de altfel, o buna parte din populatia cartierului. Ani de-a randul am privit la grupurile de tineri marocani, kurzi sau turci adunati pe treptele de la intrarea magazinelor. Majoritatea nu sunt agresivi si lasa trecatorii in pace, insa simpla lor prezenta pe trepte, in fata usii, ii scoate din minti pe proprietarii magazinelor.
Oamenii isi pierd clientii, care se feresc sa intre intr-o dugheana a carei intrare e blocata de tineri cu fata maslinie si privirile goale, care fumeaza amestecuri de buruieni din care este evident ca tutunul formeaza doar o mica parte. In ultimele saptamani insa acesti tineri "alohtoni", cum ii numeste in mod pudic presa flamanda, au disparut. Dupa cateva zile in care nu i-am mai vazut, am intrat intr-un magazin si am intrebat mirat ce s-a intamplat cu tinerii care leneveau pe-afara. Foarte mandru, patronul mi-a spus: "I-a gonit tantarul" si mi-a aratat, pe fatada magazinului, deasupra usii de intrare, o cutie met
