O masă cu Mircea Sandu în mijlocul Beijingului şi o discuţie despre secretele fotbalului românesc
Legume picante
"N-am ieşit nici măcar la o masă cu Piţurcă"
Naşu' ţine regim. "De acum cinci ani am simţit nevoia să fiu atent la ce mănînc. Am perioade cînd renunţ la băutură, chiar şi la bere, la dulciuri şi la carne". A ales o porţie de xianggu baicai, ciuperci înconjurate cu legume înăbuşite.
Şi el fierbe la foc mic.
- Aţi mai vorbit cu Piţurcă după Europene?
- Doar o singură dată!
- Păi, sînteţi preşedintele federaţiei!
Sandu foloseşte beţişoarele, pentru ca gustul picant să ajungă în cantităţi mai mici în cerul gurii. Şi-şi aminteşte. "Piţurcă e un tip aparte. Nu socializează prea mult. Nu ne-am vizitat niciodată, nu am ieşit nici măcar o dată la restaurant cu familiile". La specialitatea din Shanghai merge berea. Naşu' rămîne pe apă.
Bambus aromat
"Să vedem dacă o califică"
Mîncarea din Beijing aparţine tradiţiei nordice a gastronomiei chineze. Mai multă carne, mai puţine legume. Plus că şi acestea sînt prăjite în ulei animal şi în sos de soia. "Dar nu pot spune că sînt nemulţumit de Piţurcă. De altfel, eu am făcut un pas în spate în ceea ce priveşte echipa naţională. L-am lăsat pe Ionuţ".
- Şi aţi făcut bine! Piţurcă a calificat echipa.
Naşu' mai ia o gură de bambus moale şi aromat.
- Da, dar a calificat echipa pe salariul de 250.000 de euro, nu pe cel de 600.000, cît i-a oferit Lupescu. Eu sînt mai zgîrcit.
- Dacă sînteţi zgîrcit, aduceţi un antrenor slab.
- Nu a fost deloc slab la 250.000. Sper să o califice şi la 600.000!
Dulce-acrişor
De la Dragomir la Condescu
Pe masă ajunge o specialitate cantoneză. Seamănă cu puiul dulce-acrişor. De fapt, europenii se gîndesc la bucătăria cantoneză atunci cîn
