Am deschis aceste cursuri de vară
cu scopul dublu: de a trezi sufletul românesc
de pretutindeni şi de a schimba, prin acest
suflet, chiar formele de stat în care trăia poporul nostru.
N. Iorga
deea de a lua fiinţă o instituţie culturală care prin programul ei să-i unească pe toţi românii într-un cuget şi simţiri a fost mai veche şi vehiculată cu ocazia comemorării de la Putna, în 1904, a 400 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.
La 11 iunie 1908, în paginile ziarului "Neamul românesc" se anunţa că mai mulţi profesori şi învăţători au hotărât să ţină cursuri de vacanţă la Vălenii de Munte, pe timp de o lună, iar ziarul prahovean "Biruinţa" scria că această iniţiativă s-a născut din "dorinţa de a răspândi cât mai multă lumină şi învăţătură bună. Şi ce satisfăcut va fi în sufletul său marele profesor când se va vedea înconjurat de tineri dornici să se lumineze din lumina gândirii şi ştiinţei lui".
Cursurile de vară de la Vălenii de Munte, care mai târziu vor purta numele celui care le-a iniţiat, au fost deschise în seara zilei de 2 iulie, într-o miercuri, şi au ţinut până la 2 august 1908. La deschidere au participat 50 de "cursişti" (termen dat de N. Iorga), dar pe parcurs au fost audiate de peste 150 de participanţi veniţi pe cont propriu din Vechiul Regat, dar şi din Transilvania şi Bucovina, intelectuali, studenţi, mulţi învăţători, elevi din cursul superior, meseriaşi, negustori, dar şi ţărani din împrejurimile Teleajenului. Printre cei sosiţi din Transilvania şi Bucovina se aflau cărturari de elită, majoritatea istorici ca: Alexandru Lapedatu, Simion Mândrescu, Ion Lupaş, Onisifor Ghibu, Ion Ursu, George Tofan, dar şi "învăţători din Prahova, Olt şi Dobrogea". Este prezent şi fostul student al Profesorului, Vasile Pârvan, care venind de la Iaşi "a fermecat publicul cu frumuseţea poetică a conferinţ
