Viaţa decentă e "boală grea" şi creează dependenţă. O dovedesc românii care lucrează de ani de zile în Italia, şi-au făcut un rost acolo şi nu doresc să se mai întoarcă în
Viaţa decentă e "boală grea" şi creează dependenţă. O dovedesc românii care lucrează de ani de zile în Italia, şi-au făcut un rost acolo şi nu doresc să se mai întoarcă în ţară.
Până în prezent, toate iniţiativele statului roman de a-i atrage înapoi, precum Bursa locurilor de muncă de la Roma şi Milano sau programul Itaca, de atragere pe piaţa muncii din ţară a "stranierilor", au eşuat. Mulţi români preferă scumpirea alimentelor, blocajul de pe piaţa construcţiilor şi înăsprirea condiţiilor de trai din Italia - muncii şi traiului în România.
Conform Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în ţară există 18.063 de locuri de muncă vancante. Judeţele cu cel mai mare deficit de forţă de muncă sunt municipiul Bucureşti cu 2.176 de posturi vancate, Dolj, cu 1.389 şi Hunedoara, cu un necesar de 1.247 de angajaţi. Cei mai căutaţi sunt muncitorii necalificaţi: dulgher, zugrav-vopsitor, zidar, etc.
Nu doar banii fac diferenţa
Motivele românilor care nu vor să se întoarcă acasă sunt variate. De la bani, până la calitatea vieţii: spitale unde sunt trataţi cu respect, şcoli şi grădiniţe moderne, unde copiii lor au calculatoare, profesori şi îngrijitori care se ocupă de ei, mijloace de transport curate, străzi de calitate: "Eu am un băiat în clasa a XII-a şi a rămas acasă cu soţul meu.
În niciun caz nu mă întorc la Buzău, să lucrez pe 150 de euro pe lună. Aici câştig 600 de euro şi pot pune bani deoparte pentru băiat, să îmi achit ratele la bănci şi să fac economii pentru a-mi renova casa", spune Mariana, care lucrează ca menajeră în Paestum, provincia Salerno.
Liliana, 22 de ani, este de peste trei ani în Italia şi nu s-ar mai întoarce acasă pentru nim
