Cînd avea 18 ani şi stătea de nevoie la mătuşile ei de pe insula Ada Kaleh, Virginica l-a văzut prima oară pe Fănică Theodorescu. Era înăltuţ, dar nu înalt, grăsuţ şi îngrijorător de negricios la faţă, pentru pretenţiile şi temerile ei de fată născută la Şocariciu. Mătuşile din partea tatălui o luaseră la ele pe Virginica după ce-i murise şi mama. La 12 ani, rămăsese cu toată gospodăria pe cap şi cîteva luni a avut grijă şi de fraţii ei mai mici. Tatăl lor căzuse în război la Turtucaia, iar maică-sa murise de prea multă muncă. Picase într-o zi pe cîmp, la arat. }inea coarnele plugului şi, de la distanţă, ai fi zis că se împiedicase. A rămas întinsă acolo. Calul Ionică înhămat la plug a păzit-o nechezînd pînă au venit nişte bătrîni s-o ridice. Cînd au venit mătuşile, s-o ia la Ada Kaleh, Virginica era plină de păduchi, slabă moartă, dar nu voia să plece. Făcuse două clase la şcoala din comună, premianta întîi, dar de cînd întrerupsese, aproape că uitase şi cititul, şi scrisul. Le-a reînvăţat la Ada Kaleh, de una singură şi printre picături. Mătuşile nu ştiau nici ele carte şi, ca să-i dea lecţii cum se conduce o gospodărie, au pus-o mai întîi să facă pe fata în casă, iar apoi au trimis-o la bucătărie să gătească, să ştii, fato, cînd oi fi la casa ta, să nu te înşele bucătăreasa.

Fănică Theodorescu n-a fost prima ei "vedere", înaintea lui fusese un locotenent de grăniceri, cu recomandări bune, însă fără avere. Îl chema Mircea. Virginica îl plăcuse, totuşi nu atît de mult încît să fugă cu el. Pe Fănică, în schimb, îl plăcuseră mătuşile. Avea brutărie la Slobozia, tatăl lui fusese măcelar la Cocargeaua, cu ausvais de la Solingen şi ridicase trei perechi de case. Cînd a rămas singură cu el în camera-sufragerie, din casa mătuşilor, grăsuţul negricios i-a spus că să nu se mişte el de-aici, o domnişoară ca ea era tot ce-şi dorea, dinainte s-o cunoască. Era năduşit şi