Un obicei stravechi - nu stiu cat tine el de traditiile scenei si cat, de naravurile locului - face ca, desi se intampla sa treaca si cate-o luna intreaga fara premiere (mai ales in timpul iernii), cu doua-trei saptamani inainte de inchiderea stagiunii, tocmai cand caldura incepe sa devina apasatoare, teatrele sa scoata, unul dupa altul (si una dupa alta), noutatile. Sunt noutati un pic mai coapte sau cat se poate de crude, adica montari terminate mai demult dar inca "nerodate" sau, dimpotriva, trufandale ce vor inaugura afisul la toamna.

Desi, in aparenta, calculul "managerial" pare neinspirat, in realitate politica aceasta e cat se poate de avantajoasa: spectacolele intr-adevar noi vor intra in vacanta cu siguranta data de verificarea, fie si sumara, la public, iar prospaturile mai vechi, reinviate sub ploaia, oricat de zgarcita, a aplauzelor, vor fi reconsiderate si corectate, spre a rezista unei curse cat mai lungi. Altfel spus, teatrul functioneaza, pana si in cele mai mici amanunte, altfel decat lucrurile si intamplarile realitatii cotidiene. Este un adevar de care - mai stii? - se vor convinge pana la urma chiar si neobositii (dar foarte obositorii) partizani ai scenei ca anexa a actualitatii si Actualitatilor.

Printre institutiile de spectacol care au tinut sa se ilustreze prin harnicie pana si pe ultima suta de metri dinainte de concediu s-a numarat si Teatrul de Stat din Constanta. Marturisesc ca titulatura aceasta, citita (cu oarecare dificultate) pe minuscula coperta a minusculului caiet-program al spectacolului Pana de automobil, m-a surprins: ultima data cand o vizitasem, nelinistita scena dramatica de la malul marii se numea Teatrul National "Ovidius"; asta dupa ce-si zisese, o vreme, Metamorfoze (idee, in context, oarecum ironica), adica dupa ce incetase sa se mai cheme Teatrul Dramatic din Constanta. Alaturi de dislocarea din cl