Ca Şi Asachi ori Heliade, şi Costache Negruzzi face parte integrantă din paşoptism, cu toată diferenţa sensibilă de vîrstă dintre el şi colegii săi de grup literar; mai bătrîn cu aproximativ un deceniu decît majoritatea paşoptiştilor, Negruzzi a trăit însă în cercul lor, a scris o literatură în spirit comun şi a publicat-o concomitent cu ceilalţi romantici de primă generaţie. A debutat ceva mai tîrziu decît afinii săi, dar s-a simţit solidar cu ei din toate punctele de vedere

Deşi autor cu multiple faţete (a scris poezie, proză şi teatru), Negruzzi rămîne în literatura noastră ca prozator: în proză, el marchează o adevărată apariţie aurorală. înainte de Negruzzi, nu aveam ceea ce se numeşte "proză literară", în sensul modern al cuvîntului; o avem doar o dată cu el. Trecerea de la naraţiunea semi-medievală, de la relatarea de tip cronicăresc şi de la fragmentul autobiografic primitiv la proza de ficţiune se petrece în literatura română datorită lui Costache Negruzzi.

Distanţa - uriaşă şi astăzi uşor perceptibilă - dintre prozatorul nostru şi cei care l-au precedat poate fi măsurată prin cîteva trăsături stilistice fundamentale. Negruzzi este cel dintîi autor care, în naraţiuni diverse, construieşte caractere memorabile, personaje literare înzestrate cu individualitate distinctă, mai ales prin limbajul lor; pentru prima oară, în scrierile semnate de Negruzzi personajele se autocaracterizează lingvistic, deoarece ele vorbesc în mod specific - potrivit statutului lor social, caracterului, vîrstei ori culturii. în literatura noastră, personajul înzestrat cu marcă lingvistică proprie intră o dată cu Negruzzi.

Cuplată cu această reformă fundamentală, se află a doua, la fel de importantă. La Negruzzi, dialogul cîştigă un loc distinct în naraţiune. Personajele sale îşi dezvăluie, vorbind, caracterul şi statutul, şi o fac în mod natural, spontan. Proba