Am scris acum vreo doi ani o serie de articole initulate “Deconspirarea intre lustrare si frustrare”in care criticam legea CNSAS si modul in care respectiva institutie isi exercita activitatea. Ideea esentiala era ca “deconspirarea” nu inseamna un verdict de politie politica acordat in conditii complet lipsite de transparenta de niste “sacerdoti” numiti politic ci ea presupune pur si simplu publicarea dosarelor persoanelor respective. Iat-o rezumata in concluzia de la finalul articolelor cu pricina :

1. A deconspira inseamna ad litteram ” a da in vileag” sau ” a da pe fata” un secret.

2. Pentru informatorii deconspirati nu exista sanctiune legala (altfel vorbim de “lustratie”).

3. Fiind vorba de o culpa morala, verdictul este de ordin moral. Un verdict moral este prin definitie subiectiv. El nu poate fi dat de vreo instanta, ci este la latitudinea fiecaruia.

4. Este deci necesar ca fiecare sa aiba acces la probele din dosarul de securitate ale persoanelor publice vizate de acest proces care astfel s-ar putea numi “de deconspirare” in spiritul definitiei de la 1.

5. Selectia atenta si publicarea acestor probe ar trebui sa fie obiectul de activitate al CNSAS.

Ceea ce nu observasem este ca acest verdictele acestui pseudo-complet de judecata morala erau si foarte vulnerabile din punct de vedere constitutional. E drept ca la vremea respectiva inca nu exista inca tendinta spre “curat anticonstitutional” care a mutat arbitrariul deciziilor judecatoresti la cel mai inalt nivel posibil. Urmarea a fost ca distinsul “Avocat al Poporului” adica al nostru, ne-a vindecat de aceasta “otrava” care chipurile ne strica sanatatea desi in afara de o Musca nimeni nu paruse afectat de pe urma ei. Si ca toata lumea sa fie multumita si nimeni sa nu ramana fara ocupatie, guvernul a salvat CNSAS-ul cu o ordonanta ca sa put