Ioana Lupea: "L-a decorat post-mortem pe Soljeniţân, marele denunţător al minciunii totalitarist-comuniste, dar ia parte senin la farsa regimului de la Beijing".

Cine-şi imaginează că Jocurile Olimpice înseamnă sport este naiv. Traian Băsescu nu este. Va sta alături de Hu Jintao, patronul unui regim care-şi dispreţuieşte cetăţenii, pentru ca vreo două milioane de votanţi să-l vadă susţinând echipa naţională. Doar sportul este noul opium al popoarelor. Băsescu are probleme cu coerenţa. L-a decorat post-mortem pe Aleksandr Soljeniţân, marele denunţător al minciunii totalitarist-comuniste, dar ia parte senin la farsa regimului de la Beijing, copilul postmodern al totalitarismului comunist. Preşedintele a aderat la teoria ipocrită a Chinei şi a Comitetului Olimpic Internaţional - apărarea tuturor regimurilor abuzive - că drepturile omului sunt un instrument politic. Replica ar fi trebuit să-i sune cunoscută din „Epoca de Aur“. Cine politizează jocurile olimpice şi cine îi utilizează pe atleţi în scopuri politice, dacă nu chiar China? „New York Times“ relata că atleţii sunt forţaţi să reprezinte China chiar răniţi grav, eşecul fiind catalogat de Partidul Comunist ca o înşelare a poporului.

Băsescu nu este singurul lider care, pentru popularitate sau pentru afaceri, participă la legitimarea regimului autoritarist de la Beijing. Propaganda olimpică este ultima frontieră a PR-ului politic. George W. Bush şi Nicolas Sarkozy vin şi ei la deschidere, în ciuda protestelor din SUA şi Franţa, preşedintele în exerciţiu al UE ignorând chiar sugestia Parlamentului European de boicotare a festivităţii de deschidere. Cei doi au făcut însă minime gesturi de dezavuare: Bush a condamnat încă lcarea drepturilor omului, iar Sarkozy a promis că se va întâlni cu Dalai Lama. Secretarul general ONU, Ban Ki-moon, cancelarul german Angela Merkel şi premierul britanic Gordo