Presedintele francez, Nicolas Sarkozy, a carui tara detine in prezent presedintia rotativa a Uniunii Europene, ar urma sa propuna ca tarile care au "o cultura similara si o radacina comuna a limbii" sa aiba acelasi comisar in cadrul noului model al Comisiei Europene, ce ar urma sa intre in vigoare din 2009.
Propunerea nu este "nici macar o gluma proasta de vara", a ripostat prompt ministrul austriac de externe, Ursula Plassnik fata de o stire care nu este nici macar oficiala, ea fiind transmisa de cotidianul german Die Welt, care citeaza surse diplomatice de la nivel inalt.
Toate aceste artificii tehnice la o prima vedere au o importanta colosala cand vine vorba despre impartirea puterii la Bruxelles.
Disputa privind numarul de comisari din care ar urma sa fie compusa viitoarea Comisie a fost amplificata de respingerea de catre Irlanda a Tratatului de la Lisabona care prevede ca, din 2014, numarul de comisari se reduce automat la 2/3 din numarul statelor membre.
Actualmente Uniunea functioneaza in baza Tratatului de la Nisa (2001) care prevede ca fiecare stat are dreptul la un comisar, dar specifica: atunci cand numarul tarilor va ajunge la 27, "Comisia va avea mai putini membri decat numarul statelor".
Acest numar a fost atins si, teoretic, din 2009 (cand expira mandatul Comisiei lui Barroso), potrivit documentului mentionat, numarul comisarilor ar trebui sa fie mai mic (nu se spune cu cat) decat numarul statelor membre urmand ca, daca Tratatul de la Lisabona va intra vreodata in vigoare, numarul comisarilor sa fie de 2/3 din numarul statelor membre.
Ce stat va renunta insa la comisarul sau? O astfel de functie este extrem de importanta pentru un stat chiar daca regulamentele Comisiei prevede ca, odata desemnat sa faca parte din aceasta structura, comisarul nu mai reprezinta tara care l-a trimis la Bruxelles. De pilda, ultimul ra
