Olimpiada incepe, vineri, la Beijing, cu suprafanfara si megaexpunerea unui festival global. Un public enorm va absorbi euforic detaliile sportive infinite ale Olimpiadei. Apoi, o parte a medaliatilor vor supravietui controalelor antidoping, iar Olimpiada se va pierde fara urma intr-o padure de coloane statistice.
Bilantul sportiv va da partea buna si, in acelasi timp, efemera a unui eveniment definit, in primul rand, de consecintele sale istorice.
Dupa Beijing 2008, lumea va trebui sa rezolve o problema care ii va conditiona viitorul mai mult decat industria profetiilor climatice sau nivelul estimat al rezervelor de petrol. Odata cu Olimpiada chineza, miscarea generala a ideilor politice si economice trece un prag si pune la lucru contradictii teribile. Olimpiada premiaza un regim autoritar, punandu-i la dispozitie, prin gratia corupta a CIO, un instrument de propaganda formidabil. Comitetul International Olimpic va intona, in continuare, lozinci pioase despre „sportul pur, pus in slujba pacii“, dar tot CIO a sarit peste acele randuri in care Carta Olimpica respinge „orice forma de exploatare politica sau comerciala a sportului“.
Inainte de a alerga spre glorie pe stadioanele chinezesti, sportivii vor fi supusi controalelor corporale amanuntite. Partidul Comunist Chinez stie ce cauta. Secretele asa-numitului miracol chinez sunt mult mai impure decat vor sa vada comentatorii cuceriti de cele 10 procente crestere economica anuala.
China reprima militar orice soapta neaprobata in Tibet. Guvernul chinez este furnizorul armamentului cu care Sudanul continua macelul din Darfur. Orice samanta de cult religios e strivita de la un cap la altul al Chinei. Echipele de planificare familiala bantuie sate uitate si organizeaza partide de avort colectiv. Reteaua de Internet e, asa cum vor afla corespondentii la Olimpiada, controlata de filtru
