Australia a fost descoperita la inceputul secolului al XVII-lea de catre navigatorii olandezi, care i-au si explorat, de altfel, coastele de nord si de vest. Noua lor Olanda n-a durat prea mult pe harti, fiindca un capitan al marinei regale britanice, pe nume James Cook (exact: cel cu expeditiile din Oceanul Pacific, care avea sa-si lase oasele in Hawaii, dupa o incurcata lupta cu polinezienii locului), a luat in stapanire partea estica a continentului pentru Marea Britanie, iar englezii s-au "miscat rapid", intinzandu-si dominatia peste intregul continent.
Coloniile de la capatul lumii se intemeiaza de regula cu oameni necajiti, dispusi sa-si abandoneze caminele saracacioase si sa infrunte imensitatea marii pentru o licarire de speranta intr-o viata mai buna. Primii europeni stabiliti in Australia si Tasmania n-au fost, insa, niste descalecatori in adevaratul sens al cuvantului, intrucat nu vointa proprie le guverna gestul. Ei debarcau pe aceste tarmuri in calitate de puscariasi osanditi la deportare. Coroana britanica se debarasa astfel de criminalii sai recidivisti, mutandu-i din metropola la capatul nebulos al imperiului. Spun acest adevar incomod ca sa se inteleaga cam ce fel de lume poposea, fara speranta de intoarcere, in coloniile penitenciare deschise pe teritoriul austral. si, de asemenea, cam ce relatii erau dispusi sa stabileasca noii veniti cu vechii locuitori ai continentului, pe care, in infatisarea lor sugestiva pentru epoca de piatra, se grabeau sa-i trateze drept salbatici primitivi.
Aborigenii aceia au in urma, totusi, aproape 50 de milenii, pana la vremea cand primii lor stramosi vor fi venit din Asia de Sud-Est, peste promontorii si stramtori marine, ca sa-si implineasca destinul printre canguri si caini dingo. Cultura orala a acestor triburi este considerata astazi complexa, sustinuta de o mare varietate de limbaje vorbite (pes
