Ordinea contributoarelor la antologie, a "tovarăşelor de drum", fiind alfabetică, volumul începe cu textul Adrianei Babeţi, Sarsanela. E un început excelent: un text nostalgic şi (auto)ironic, evocând vremuri mizerabile fără lamentaţii superflue, ci printr-un umor absurd, în spiritul acelor ani. Din copilărie şi până la maturitatea deplină, personajul feminin observat şi analizat laolaltă cu epoca pe care o traversează apare ca un cărăuş "gheboşat" şi "deşălat" de poverile coşului zilnic.
O prietenă apropiată îmi povestea, râzând amar, despre reflexul mamei sale, ajunsă la New York după zeci de ani de cozi în România Socialistă. Mergând pentru prima oară la magazinul cel mai apropiat de pe avenue, biata femeie căuta disperată prin apartamentul new-yorkez o pungă, o sacoşă, o sarsana cu care să pornească în aventura aprovizionării. Decenii întregi de excursii similare prin alimentarele şi pieţele goale ale comerţului ceauşist o transformaseră exact în femeia-cal, femeia-ricşă sau furnica eroină despre care scrie, la persoana întâi, Adriana Babeţi. Două întâmplări din cotidianul anilor '80, recuperate de ea ca bruioane dintr-o agendă mai veche şi dezvoltate reportericeşte în "timpul mărturisirii", par desprinse dintr-o producţie suprarealistă. Că aceasta era chiar realitatea, şi că nimic nu e tras în registrul satiric, pot depune mărturie cititorii care au apucat iepoca. În schimb, pentru adolescenţii de astăzi întâmplările reproiectate vor părea un surplus retoric şi fantezist.
Dacă Adriana Babeţi vede regimul trecut prin ochii încercănaţi şi aplecaţi în jos ai femeii-cal, Anamaria Beligan analizează mai întâi şi derulează epic mai apoi scenariile erotice în epoca "decreţeilor". Cu cât interdicţiile erau mai numeroase şi constrângerile mai aberante, cu atât fantasmele individuale şi colective se amplificau, ajungând să contamineze lucrurile şi mome
