Claxonata la semafoare in Citroenul sau de colectie 2CV, cu prelata lasata, fluierata pe strada cand isi flutura voluptuoasa coama "virata" in albastru, "siderand" purtatoarele de sutien prin impudoarea corpului dezgolit sau starnind cute pe fruntile celor convinsi ca succesul in arta este rezervat doar speciei masculine, Adriana Elian a adus in Clujul cenusiu si gomos (sau numai impotmolit in prejudecati inutile) al anilor '90 concretul personajului-artist vital, stralucitor si extravagant.
Scurtul "purgatoriu" petrecut imediat dupa revolutie intr-o colonie de artisti "underground" din Berlinul post-unificat a fost, cred, perioada-tampon, de carantina, in raport cu precedenta perioada, "alba", dealtfel, in biografia a artistei. Ceea ce a urmat reprezinta parcursul si oarecum deja istoria celei mai (daca vreti sa stabilim ierahii) originale, surprinzatoare, lucide si constante in demersul sau, artiste care s-a dezvoltat pe parcursul unui deceniu si jumatate in al doilea oras cultural al tarii, daca socotim numarul artistilor inregistrati.
"Managerizandu-si" cu aplicatie propriul destin, a realizat devreme ca notorietatea locala este o falsa glorie si de aceea fructele tenacelui sau "daimon" le-am gasit constant in expozitiile de palmares autohtone sau in anturajul unor nume consacrate international, iata, pe o lista extrem de comprimata, in care apar Robert Flack, Sylvie Moreau, Bienala Tineretului de la Torino sau expozitia Art dans le monde organizata la Paris de revista Beaux Arts. Colegii de breasla bucuresteni au aplaudat-o mereu si juriile celor mai ravnite premii nationale i-au acordat de doua ori distinctia maxima.
Dar aceasta voce originala nu poate fi inteleasa pana la capat decat in ambianta propriilor expozitii personale organizate cu o constanta care adauga calitatilor sale meritul unei prolifice creativitati. Doar enumerarea tit
