SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Aflindu-se la veceu, elevul Constantinescu M. Ioan, din a XII-a B, a citit in ziarul Scinteia, mai bine zis in bucata de ziar cu care intentiona sa se stearga la fund, ca iarasi crescuse productia de fonta pe cap de locuitor. Si nu oricum, ci planificat, cu peste 20%.

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

Aflîndu-se la veceu, elevul Constantinescu M. Ioan, din a XII-a B, a citit în ziarul Scînteia, mai bine zis în bucata de ziar cu care intenţiona să se şteargă la fund, că iarăşi crescuse producţia de fontă pe cap de locuitor. Şi nu oricum, ci planificat, cu peste 20%.

Poate că informaţia l-ar fi lăsat indiferent, dacă n-ar fi stat în aceeaşi bancă de lîngă geam cu Gheorghe Speriatu, băiatul cu cea mai mare căpăţînă din tot liceul, dacă nu şi din toată ţara. Datorită lui Speriatu, toţi îi ziceau lui Constantinescu "Bă, frate-miu, ce cap mic ai!" Seara, Constantinescu l-a întrebat pe bunică-su ce e aia fontă. Ia uită-te ce-i pe plită, i-a zis bătrînul, e ceaunul nostru din fontă. Şi cam care ar fi producţia de fontă pe cap de locuitor la noi, l-a mai întrebat băiatul. Bătrînul, care era abonat la Scînteia, mai mult pentru ştirile sportive şi hîrtia de şters la fund, a făcut gînditor, ca unul care fusese cîndva la curent cu chestiunea, dar între timp apăruseră alte priorităţi: Păi, ştiu şi eu, să tot fie aşa, ca la vreo două tone.

Deşi nu era deloc un imaginativ, Constantinescu l-a şi văzut pe Speriatu cu capul strivit sub o movilă de ceaune afumate.În zilele următoare, a remarcat că foarte mulţi oameni mergeau tîrîndu-şi picioarele, ca şi cum cărau nişte fontă în spate. De vină era formularea "pe cap de locuitor" pe care Constantinescu, deşi nu era prostul clasei, o lua ca atare. Mamă, i-a zis doamnei Constantinescu, nu ştiu de ce, dar mă doare coloana. Parcă m-ar apăsa şi pe mine ceva în cap. Îl m