La pas prin noua Rusie este o lucrare care readuce in actualitate intrebarea misionarilor anului o mie, dar si a calatorilor care le-au urmat acestora: "Sunt rusii altfel decat oamenii cu care istoria i-a pus in contact?".
De fiecare data cand s-a vorbit de spatiul rus, s-a creionat imaginea unei Europe rasturnate si intoarsa spre alte orizonturi. Rusia intruchipeaza "dublul chip al lui Ianus" care va dura "cat va dura Rusia: Asie prin imensitatea ei, prin moravurile ei nomade, prin refuzul de a se instala in existenta si prin solidaritatea de clan; Europa prin cultura ei, prin religia greaca, prin antichitatea omniprezenta, prin bogatia intelectuala si prin acea inradacinare in frumusete care da vraja orasului rasarit in delta (...)".
"Axa eurasiatica" isi asaza esafodajul entografic si antropologic: "Rusia este mai mult Asie decat Europa"; fiind "permanent nomada, isi aglutineaza limba, asa cum se intampla cu limbile siberiene" si aceasta poate pentru ca Rusia "este in continuare o tara imensa" ale carei granite "sunt resimtite intr-un chip profund diferit".
Granite aparente si limite imaginare tributare unui adevarat "genocid toponimic" caracterizat printr-un "caracter vag al limitelor" si al numelor care se schimba cu repeziciune de mai multe ori intr-o singura generatie. Astfel, "Rusia nomada" sarjeaza pe axa euro-asiatica, mentinand tara intr-o "stare de 'flu' in materie de habitat". Rusia apare asemeni "unui spatiu necompartimentat, fara garduri si imprejmuiri".
Limitele devin mult mai clare, mai palpabile atunci cand parasesc geografia fizica pentru a intra in geografia simbolica. De pilda, atasarea de lumea ortodoxiei are delimitari clare: arhimandritul Ambrozie din Ivanovo, un parinte foarte bland, a spus "am pierdut si Romania". Se referea desigur, la calatoria Papei. Confruntarea dintre cele doua tipuri de geografii, ca moduri
