Incingerea conflictului inghetat din Osetia de Sud si conflictul militar cu Rusia arata de ce Tbilisi nu va semna in viitorul previzibil MAP-ul pentru NATO.
Presedintele georgian, Mihail Saakashvili, a incercat sa forteze mana presedintelui Bush declarand CNN ca este “in interesul Americii sa intervina, nu mai este vorba doar de Georgia aici, e vorba de principiile americane”. Cu toate acestea, e greu de crezut ca George W. Bush va face mai mult decat sa ceara incetarea violentelor si sa isi ofere disponibilitatea de a intermedia negocierile dintre parti. In nici un caz nu va sari sa apere intergitatea teritoriala a Georgiei cu arma in mana, desi in statul din Caucaz se mai afla inca 100 de militari americani, care pregatesc trupele georgiene. Vremurile cand Rusia era un stat slab si cand SUA si-a stabilit piciorul de pod in Georgia au apus.
Mai mult decat atat, acum, cand conflictul inghetat din Osetia de Sud tocmai a dat in clocot, se dovedeste ca reticentele franco-germane (mai ales germane) de la summitul NATO din aprilie, de la Bucuresti, de a include in Planul de Actiuni pentru Aderare Georgia, ca si Ucraina, sunt intemeiate.
Sa presupunem ca, prin absurd, fara ca problemele dintre Georgia si Rusia privind Osetia de Sud si Abhazia sa fie rezolvate, micul stat ar fi devenit membru NATO.
Intr-o situatie asemanatoare cu cea de acum, in care Rusia si-a trimis tancurile in Osetia de Sud, teritoriu georgian, Tbilisi ar fi putut invoca articolul 5 al Tratatului Organizatiei Nord-Atlantice: daca este atacat un stat membru, atacul este considerat ca fiind la adresa tuturor statelor membre. In acest caz, toti membrii, cu arme si bagaje (fiecare dupa posibilitati, e adevarat) ar fi trebuit sa se arunce in razboi contra Rusiei. Nimeni nu ar fi dorit ca un astfel de scenariu apocaliptic sa se adevereasca.
Rusia a gas
