Mircea Marian: "Precum în Evul Mediu, Iliescu vrea ca statul să decidă ce este artă oficială, iar Inchiziţia să-i pedepsească pe cei care promovează obscenitatea".

Pe la mijlocul secolului al XVl-lea, când Michelangelo lucra la altarul Capelei Sixtine, mai mulţi oficiali ai vremii au protestat vehement faţă de nudurile pictate de acesta în „Judecata de Apoi“. Imediat după ce Consiliul de la Trent a condamnat nuditatea în arta religioasă, a fost chemat un pictor, Daniele da Volterra, care să acopere părţile ruşinoase ale personajelor din „Judecata de Apoi“. Pentru această realizare, Volterra a rămas în istoria artei sub denumirea de „Il Braghettone“, adică, într-o traducere liberă, desenatorul de izmene.

Acum, cu aproape 500 de ani mai târziu, Ion Iliescu şi Nicolae Văcăroiu sunt decişi să repete isprava lui da Volterra. Ei au decretat că prezenţa unui falus într-o expoziţie organizată de o instituţie a statului român înseamnă un afront adus culturii naţionale. „Exponate scabroase, cu svastici, falusuri, înjurături de lucruri sfinte, sunt girate de Institutul Cultural Român, instituţie patronată cu dezonoare de H.-R. Patapievici, secondat de Mircea Mihăieş - doi inşi infatuaţi şi plini de venin“, scrie Ion Iliescu pe blogul său. Potrivit lui Iliescu, expoziţia organizată de ICR la New York reprezintă „un pericol pentru imaginea şi cultura României“. Imediat, preşedintele Senatului, Nicolae Văcăroiu, s-a autosesizat şi i-a cerut lui Adrian Păunescu, cel care conduce Comisia de cultură a Senatului, să demareze o anchetă.

Nu le contest nici lui Văcăroiu şi nici lui Iliescu dreptul de a avea opinii despre absolut orice, inclusiv despre artă. Este dreptul lor, chiar dacă preşedintele Senatului nu este decât un conţopist incult, iar Iliescu a rămas cu mentalitatea activistului PMR care - aşa cum povesteşte Preda în „Cel mai iubit dintre