Expozitia de arta stradala (altfel spus, de graffiti) "Freedom for Lazy People", organizata la New York de filiala de acolo a Institutului Cultural Roman, a starnit o adevarata furtuna in vara caniculara ce parea sa fi toropit Bucurestiul. Totul a pornit de la o serie de articole publicate de revista romaneasca New York Magazin, care interpreteaza intr-un mod discutabil si intr-o romaneasca pe alocuri ciudata (se vorbeste despre "mijloacele mass- media") continutul ideologic ultragiant al exponatelor. Pana aici nimic rau – arta stradala are, prin definitie, o componenta socanta si iconoclasta, iar publicatia respectiva are tot dreptul sa nu-i placa manifestarea. Ce-i drept, presa newyorkeza pare sa fi fost mai putin socata, publicatia NY Art Beat salutand chiar reinflorirea, in estul Europei, a acestei specii artistice, cazuta in orasele nord-americane victima a gentrificarii.

Presa romana a profitat de aparitia semintei de scandal, a cultivat-o cu grija, i-a adaugat ornamente din plastic (politia din metropola ar fi purces la anchetarea cazului), a imbibat-o cu ingrediente agravante (mai vechi crime de lezmajestate la adresa ethosului romanesc ale directorului ICR) si a transformat-o in subiect de prima pagina. Ion Iliescu cere folosirea cu responsabilitate a libertatii de exprimare. A aparut chiar si o petitie online, din partea "Romanilor de Bine din aceasta tara" (evident, anonimi), prin care se cere demiterea urgenta a intregii conduceri a ICR si "aducerea lui Horia-Roman Patapievici in fata justitiei pentru ultraj contra bunelor moravuri, propaganda extremista de dreapta si antisemitism" (motivatia e confuza, bazata mai ales pe delictul de opinie si presupusi colaboratori ai Securitatii). Nici aici nu gasesc nimic anormal – tentatia presei de a face din tantar armasar e bine cunoscuta. Cat despre vocile celor ce-si manifesta dezacordul, ele sunt