» Plasamentele cu venit fix au facut in iulie o partitura de zile mari: depozitele bancare si obligatiunile au atras cei mai multi bani de la investitori dupa ce in primul semestru cota lor de piata s-a marit considerabil.
Ati incercat vreodata sa va imaginati piata de capital ca pe o orchestra? Iar portofoliul unui investitor ca pe o partitura, o compozitie muzicala cu ritm, armonii, linie melodica? Asa ca, daca tot vorbim de instrumente (de investitii) de ce nu ne-am gandi ca depozitele bancare, de pilda, ar putea fi instrumentele de percutie. Ies rar in fata, prezenta lor e cumva discreta, pe fundal, dar simti imediat cand lipsesc pentru ca au o mare calitate: sunt un fel de reper, de la acolo vine ritmul, tempoul; partitura se bazeaza pe ele tot asa cum un investitor obisnuit isi evalueaza riscurile si randamentele avand in minte, prima data, cat poate castiga din dobanda bancara. Mergand cu analogia mai departe, componenta ritmica a partiturii ar putea fi asemuita cu fondurile cu venit fix: cele monetare si de obligatiuni care, precum un metronom, livreaza castigurile cadentat si sunt baza oricarui portofoliu bine echilibrat.
Vine apoi componenta armonica: o combinatie concomitenta, in proportii atent cautate, de acorduri si sunete ale mai multor tipuri de instrumente. Ar fi asemanarea cu fondurile diversificate care, investind in depozite bancare, obligatiuni si actiuni, adesea cauta combinatia cea mai buna intre risc si castig. Partitura lor e ceva mai complicata, riscul creste, la fel si posibilitatea de castig.
In fine, nu poate lipsi componenta melodica. Sprintara sau lenta, anosta sau surprinzatoare, melodia aduce expresivitate si emotie tot asa cum plasamentele in actiuni duc investitorii de la bucurie la necaz. Cand alegeti un fond profilat pe actiuni, puteti echivala creativ acordurile grave cu scaderea cotatiilor si acu
