"Cum a murit si a inviat tata de patru ori"

Totul a inceput in anul 2007, cand vestea ca tatal meu va trebui sa se opereze pe cord deschis ne-a lovit ca un trasnet. Pana atunci fusese un om sanatos, care nu a facut niciodata o injectie si pe care nu l-a durut nimic in mod serios. Situatia se inrautatea pe zi ce trecea. Nu putea dormi noaptea din cauza durerilor musculare pe care le avea, ajunsese ca o umbra. A umblat mult prin doctori si multi dintre ei i-au pus diagnostice gresite. Ajunsesem sa ne dorim un diagnostic corect, oricare ar fi fost el, pentru a sti ce avem de facut in continuare. Dupa cateva luni de cautari, a fost diagnosticat cu stenoza aortica (trebuia inlocuita valva aortica a inimii cu una mecanica), cat si cu endocardita infectioasa (una dintre cele mai grave infectii care se pot localiza pe inima), dar si cu hepatita. Eram cu totii coplesiti de durere

Tata a fost internat cateva zile la spitalul din Buzau (si le multumim doamnelor doctor Negoita si Sava, care l-au trimis la un doctor bun - domnul doctor Ion Tintoiu, de la Spitalul Militar Central din Bucuresti). Aici nu se putea face inca operatia la inima, din cauza infectiei, motiv pentru care a fost transferat la Spitalul Colentina. Zilele si noptile treceau greu pentru noi toti, dar mai ales pentru el, care nu dormea mai mult de 10-15 minute pe zi sau pe noapte. Durerile erau mari, nu putea respira cum trebuie, nu putea sta culcat, ci numai rezemat de perete, in sezut. Se apropia sarbatoarea Pastelui din 2008, iar tata lupta cu disperare pentru viata. Are doar 53 de ani, iar Dumnezeu i-a dat o forta morala fantastica. Cu toate acestea, infectia nu ceda, operatia era iminenta, totul se complica. Si totusi, dupa Paste, pe data de 5 mai, a fost programat la operatie. L-a operat un chirurg bun, doctorul Ionel Droc. Stiam cu totii ca era singura sansa sa supravietuiasca, motiv pent