Privatizarea războiului, conceptul militar al mileniului trei În 2004 s-a pus pentru prima dată problema implicării firmelor private de pază şi protecţie într-un teatru de război, care

Privatizarea războiului, conceptul militar al mileniului trei

În 2004 s-a pus pentru prima dată problema implicării firmelor private de pază şi protecţie într-un teatru de război, care ar fi trebuit să revină exclusiv armatelor.

La 31 martie 2004, patru agenţi ai companiei private americane Blackwater au căzut victime furiei populaţiei din Fallujah, Irak. Fotografiile cu resturile carbonizate şi mutilate ale agenţilor, atârnate de podul peste Eufrat, au făcut înconjurul lumii.

Ce căutau acei "civili" înarmaţi până-n dinţi într-un loc atât de periculos? Cu acel prilej a fost dezvăluită prezenţa serviciilor de securitate private în teatrul de operaţiuni nu numai din Irak, dar şi din Afganistan, care au dobândit un rol tot mai important în războaiele moderne. S-a vorbit atunci de privatizarea războiului, un concept nu tocmai nou.

Blackwater are contracte pentru protejarea diplomaţilor americani, a conducătorilor irakieni şi a jurnaliştilor străini, îndatoriri ce ar fi trebuit să revină aparatului guvernamental de pază şi protecţie. Firma privată a fost acuzată de multe ori că nu este interesată de protejarea populaţiei civile, agenţii ei fiind renumiţi pentru faptul că trag din maşini, fără să oprească să vadă câţi au ucis şi dacă morţii erau insurgenţi sau civili.

Congresul american a luat în discuţie peste 200 de incidente, în care au fost ucişi civili, provocate de agenţii de la Blackwater, care, conform contractului încheiat cu Departamentul american de Stat, aveau voie să facă uz de arme doar în situaţii defensive. Dar aceştia nu sunt singurii "pistolari" din Irak.

Plătiţi mai bine ca soldaţii

Potrivit autorităţilor irakiene, în