Andrada Ianus, Mihai Moldovan, Andrei Constantin, Livia Alexandra Ilie. Nu sunt nume de politicieni. Nu candideaza pentru vreun loc in Parlament si nici nu o vor face vreodata. Nu sunt nici fotbalisti si nici nu se bataie frenetic pe o scena mimand vreo cantare inepta. Deci e normal sa fie anonimi. Sunt insa mai valorosi, ei si toti colegii lor, decat toate categoriile acoperite de glorie calpa. Numele de mai sus sunt ale catorva dintre elevii romani medaliati la olimpiade internationale.
An de an olimpicii romani revin in tara incarcati de medalii. Anul acesta, de exemplu, lotul de fizicieni a adus de la Hanoi o medalie de aur, trei de argint si una de bronz. Lotul de matematica a obtinut patru medalii de argint si doua de bronz. Anul trecut matematicienii au venit acasa cu o medalie de aur, patru de argint si una de bronz, iar lista ar putea continua la fel de bine si cu alte discipline.
Ce se intampla oare cu toate aceste creiere exceptionale? De ce nu le regasim mai tarziu in cercetarea si in invatamantul romanesc cu rezultate la fel de stralucitoare? Si cum se explica ruptura atat de mare intre aceste elite si marea masa a elevilor care de la an la an se dovedesc mai dezinteresati, mai puturosi si mai slab pregatiti?
Acesti copii exceptionali nu sunt produsele sistemului de invatamant din Romania. Nici gand. Sunt produsele familiilor lor care investesc in ei, ale unor profesori dedicati, putini de-i numeri pe degete, care se ocupa de ei si, mai ales, ale propriei pasiuni si munci indarjite. Sistemul de invatamant din Romania, are marele "merit" de a ingropa, probabil, alte talente, nu la fel de razbatatoare sau mai putin sustinute de familii. Produsele scolii romanesti sunt ceilalti, mare masa mediocra.
De altfel, imediat ce pot, acesti copii pleaca sa studieze in strainatate. Generatia de olimpici la fizica din 20
