De ce nu candideaza Theodor Stolojan la alegerile parlamentare, cand e de departe cel mai popular dintre liderii PD-L, invocand argumentul pueril ca are de continuat treaba pe care a inceput-o la Parlamentul European? E Stolojan pregatit, de fapt, pentru o alta misiune, cum ar fi cea de candidat la Presedintie chiar in acest an, dupa ce Traian Basescu isi anunta demisia de la Cotroceni si se arunca in alegerile parlamentare din calitatea de presedinte al PD-L si de candidat pentru functia de prim-ministru al Romaniei?
Traian Basescu are o mare problema pe care daca nu o rezolva urgent pierde aproape totul. PD-L, partidul care-l sustine, e izolat pe scena politica si are sanse minime de a ajunge la guvernare chiar si in situatia mai putin nefericita, dar oricum improbabila in care ar obtine primul loc la numarul de mandate in viitorul Parlament. Sondajele ii dau in continuare sub 40 la suta intentii de vot, 38% in ultimul INSOMAR, dar procentul e oricum exagerat. Cum s-a vazut si la alegerile locale, PD-L e prima victima a absenteismului pe care sondajele il subestimeaza masiv.
Solutiile imorale
Faptul ca presedintele are posibilitatea de a desemna un premier de la PD-L, indiferent de procentul acestuia in viitorul Parlament, nu rezolva nimic.
El poate forta, intr-adevar, constituirea unei majoritati parlamentare, pe ideea ca putini dintre cei proaspat alesi si-ar risca mandatul in alegeri anticipate imediate, dar o asemenea solutie nu poate produce nici un guvern stabil. A te baza in fiecare moment pe votul obtinut prin constrangere de la parlamentari inseamna a guverna de pe o zi pe alta si a te compromite in cel mai scurt timp. Iar izolarea PD-L pe scena politica e tot mai evidenta. In teritoriu, majoritatea aliantelor pentru controlul Consiliilor Locale si Judetene s-au constituit deja intre PSD si PNL, iar la Bucuresti