EVZ recompune orele care au urmat în viaţa Alinei Dumitru după victoria care a transformat-o în prima campioană a României la Beijing. 8 august 2008 va rămâne în istoria sportului drept un moment de referinţă pentru ceea ce înseamnă spectacol, festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing fiind punctul maxim atins în domeniu. 9 august s-a întipărit şi el în memoria noastră colectivă ca ziua în care judoka Alina Dumitru, o fată de 48 de kilograme, ne-a făcut pe toţi ippon, câştigând prima medalie olimpică de aur din istoria judoului tricolor. Sursa: Agerpres

„Evenimentul zilei“ vă prezintă povestea orelor ce au urmat imediat după cele 80 de secunde magice petrecute de Alina pe tatami în finala olimpică de judo a categoriei 48 kg. Lacrimi de bucurie, treapta cea mai de sus a podiumului olimpic, imnul ascultat cu un nod în gât, declaraţii îngăimate la conferinţa de presă, un telefon de la preşedintele României şi o infinită aşteptare la controlul antidoping. Aşa s-au consumat primele două ore de glorie din cea mai frumoasă zi a Alinei Dumitru.

Fetiţa în chimono şi marea de oameni

Imediat după controlul antidoping, Alina şi antrenorul Florin Bercean au fost aşteptaţi de oficialii delegaţiei noastre în sala de protocol a lui Marius Vizer, preşedintele Federaţiei Internaţionale de Judo. Alte lacrimi de bucurie, aplauze, şampanie şi SMS-uri de felicitare. „Încă nu realizez ce mi se întâmplă!“. Este copleşită. Are 26 de ani, dar a rămas o fetiţă. Nu îi e frică să se ia la trântă cu alte fetiţe în chimono pe tatami, însă acum e scufundată adânc în marea de oameni din jurul ei. Sunt mulţi, nu se mai termină... Toţi vor o fotografie, un autograf, o amintire mai preţioasă decât orice suvenir adus de la capătul lumii, din China. Chiar şi scrupuloşii miliţieni chinezi stau ordonaţi la coadă pentru o poză făcută cu mobilul. @N_