Autodeclaratele "republici independente" precum Abhazia, Osetia de Sud sau Transnistria nu sint nimic altceva decit niste creatii artificiale nascute cu binecuvintarea Moscovei, avanposturi pentru trupele ruse si un propice teren de actiune pentru serviciile secrete ale Federatiei Ruse.

Nu cu mult timp in urma Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei, ameninta pe fata Georgia ca ambitiile sale de a se alatura NATO risca sa conduca la evenimente singeroase. Si pentru a fi cit mai explicit dl. Lavrov a tinut sa precizeze ca "vom face orice pentru a nu permite ca Georgia si Ucraina sa intre in NATO". E doar una dintre cheile in care trebuie privit conflictul armat din Caucaz. Mai ales daca tinem cont de faptul ca in septembrie ar trebui ca o misiune NATO sa vina la Tbilisi pentru a discuta cu liderii gruzini exact subiectul in cauza.

O a doua cheie tine de obsesia Kremlinului de a controla in totalitate infrastructura de distributie a petrolului si gazelor naturale extrase din Asia Centrala cu destinatia Europa. Acest tip de comportament e consistent cu linia de actiune a unui "petrostat", creatie a regimului Putin, termenul apartine cercetatorului rus Marshall Goldman, in care livrarile de petrol si gaze naturale sint utilizate strategic drept mijloace de amenintare, de pedeapsa sau de recompensa, dupa caz. Or prin destabilizarea Georgiei, si poate chiar eliminarea presedintelui Michail Saakashvili, Kremlinul poate pe de o parte sa saboteze consolidarea unui avanpost pro-occidental in Caucaz iar pe de alta sa impiedice dezvoltarea unei rute alternative pentru petrolul si gazele naturale din regiune.

Pentru cine cunoaste cit de cit istoria Rusiei si Uniunii Sovietice scenariul gruzin e un deja vu. L-am vazut pus in opera doar cu ceva mai mult de un deceniu in urma in Transnistria. Autodeclaratele "republici independente" precum Abh