Ce-ar fi dacă aţi intra într-o expoziţie şi aţi vedea expusă piesa de rezistenţă, un pisoar? Aţi fi sau n-aţi fi indignaţi? Bunul-simţ ne călăuzeşte zilnic prin lume, dar nu ne
Ce-ar fi dacă aţi intra într-o expoziţie şi aţi vedea expusă piesa de rezistenţă, un pisoar? Aţi fi sau n-aţi fi indignaţi?
Bunul-simţ ne călăuzeşte zilnic prin lume, dar nu ne scoate întotdeauna la liman. Ne ghidează fără greş când avem de-a face cu cocalari, piţipoance şi manelişti. Când dăm de băieţi şi fete de bani gata, care bambooiesc de dimineaţa până seara, bunul-simţ face lumină ca lampa lui Diogene.
Nici nu e nevoie de şcoli înalte, doar de un pic de şcoală a vieţii, combinată cu un vârf de inteligenţă, şi lumea ţi se înfăţişează exact aşa cum e şi nu cum vrea să pară. Însă nu în toate cazurile. Judecata ne joacă feste, bazată fiind pe experienţa cotidiană. Iluziile optice ne pot face să jurăm că linii, pătrate şi culori sunt identice sau diferite, drepte sau strâmbe, întunecate sau luminoase, în funcţie de context.
Bunul-simţ ne induce în eroare. De îndată ce eliminăm conştient elementele perturbatoare, adevărul ia altă înfăţişare. Simţurile noastre ne spun că Soarele se învârte în jurul Pământului. Dacă avem nasul înfundat, mâncarea îşi pierde gustul.
În lumea ştiinţelor exacte, experienţa sau simţurile nu prea ne sunt de folos. E imposibil să vizualizăm infinitul. Prin asta vreau să spun că nu orice domeniu e deschis intuiţiei noastre şi că, dacă nu pricepem bine un fenomen în care aparenţa şi tradiţia îşi dau mâna, cădem repede în ridicol.
Nu e suficient să fi citit multă matematică pentru a pricepe filozofia, nici filozofie mare pentru a aprecia muzica. Poţi fi scriitor de geniu şi, în acelaşi timp, un kitschos a-ntâia la pictură! În recentul scandal (artificial şi răuvoitor) al expoziţiei de artă stradală de la ICRNY, "Freedom for Lazy P
