Ghinionul a lovit greu într-o bătrânică din Braşov. Piciorul stâng îi este practic „mort” din cauza unei tije ce a plesnit, în urma unei căzături, zdrobindu-i şi osul. În plus, femeia nici măcar nu este din Braşov, ea stând acum la nişte rude mai îndepărtate, după ce soţul i-a murit, iar copiii au alungat-o din casa ei. Rude mai are în Braşov, dar nu mai ştie nimic de ele şi nici acestea nu au mai încercat să dea vreun semn de viaţă. Pensia ei, de numai 300 de lei, nu-i ajunge nici măcar pentru o viaţă decentă, darămite pentru o operaţie ortopedică.

Nu şi-a mai îndoit piciorul din ’80

Stela Ichim (foto) este din Buzău, dar în timpul regimului comunist lucra la fosta Uzină Tractorul din Braşov. În iarna lui 1980, femeia, în vârstă de 65 de ani, povesteşte că după ce ieşise de la muncă, a alunecat pe gheaţă şi a venit cu genunchiul în bordură. „Am vrut să traversez strada, dar mi-a alunecat piciorul şi am venit cu rotula în bordură. A venit imediat Salvarea, care m-a dus la spital şi aici am intrat în operaţie, pentru că rotula era ţăndări. Doctorii mi-au refăcut genunchiul şi mi-au pus o tijă. De atunci eu nu am mai putut să îmi îndoi piciorul”, îşi aminteşte femeia. „Apoi, în 2003, când urcam scările la un magazin, am alunecat din nou şi am căzut. Tija a plesnit şi, o dată cu ea, s-a rupt şi osul. O vreme am stat aşa, mai cu medicamente, mai cu alifii, dar în 2006 am fost la doctor. Piciorul se umflase rău de tot şi mă durea. Am fost şi la Policlinica de pe Vulturului, apoi la Astra, apoi la Judeţean. Aici doctorii m-au internat o lună, după care mi-au dat drumul acasă şi mi-au dat medicamente. Mi-au zis că am nevoie de operaţie, pentru ca tija asta să fie scoasă şi să-mi fie pusă alta, dar că asta nu ţine de ei. «Trebuie să mergi în altă parte, altfel noi vă tăiem piciorul» – au spus ei (doctorii - n.r.). Păi cum să-mi taie piciorul? Mi-au zis să