Da. Cea mai nouă etapă a exuberanţei româneşti. Creşterea economică. Pe care toată lumea o vede mare, probabil peste 8% pentru primul trimestru? E bine? E rău? Dacă o privim ca evoluţie şi ritm e foarte bine. Dacă o privim în context nu mai e atât de bine. Optimiştii vor spune: „Nimic rău nu se poate întâmpla când avem o asemenea creştere economică“. Pesimiştii vor spune doar atât: „Mai ţineţi minte creşterea economică a Letoniei de anul trecut?“. Vă reamintesc: în trimestrul II al anului trecut, economia Letoniei a crescut cu 11%. Wow! Peste ce a înregistrat România. Ştiţi însă cât a fost creşterea economică a Letoniei în primul trimestru al acestui an? Vă spun eu: 3,3%. Dar în trimestrul II? Tot eu vă spun: 0,2%. Da. Mai mică decât unu la sută, adică cel mai prost trimestru al Letoniei din ultimii 13 ani. O să îmi spuneţi: ce au în comun Letonia şi România? O să vă răspund: multe. Începând cu aplicarea cotei unice. Sigur, Letonia o practică din 1994, iar România, din 2005. Dar... ... nivelul Letoniei este semnificativ mai mare şi diferenţiat pentru persoane fizice şi companii. Dacă, în cazul persoanelor fizice, cota de impozit pe venit este 25%, la companii, cota de impozit pe profit a fost redusă în 2005 de la 19 la 15%. Cote mai mari înseamnă bani mai mulţi. Adică posibilităţi suplimentare de ajustare a echilibrului macroeconomic. Deficitul de cont curent. Mare. Anul trecut avertizam asupra acestui pericol, care conduce la reinflamarea inflaţiei, încetinirea creşterii economice şi, în final, poate chiar la inversare de trend. Mi se dădea exemplul ţărilor baltice. Într-adevăr, cu deficite de cont curent mari, ele reuşeau ritmuri de creştere de peste 10%. Dar astăzi? Astăzi, inflaţia este reinflamată. Creşterea economică în Letonia a fost redusă la aproape zero. Inflaţia se măsoară din nou cu două cifre (17,5% anualizat în luna iunie, cu uşoară reducere în iuli