De fiecare data cand avem de-a face cu o criza internationala, cel mai dificil lucru este sa distingi cu claritate faptele din diversitatea de informatii de presa, relatari, declaratii si interpretari oficiale care au tendinta sa ofere versiuni filtrate ale realitatii. Cand e vorba de razboi, de departe cel mai greu lucru il constituie identificarea agresorului si definirea naturii conflictului.

Or, realitatea dezbracata de orice interpretari geopolitice este ca in Georgia avem de-a face cu o agresiune rusa impotriva unui stat independent. Aici nu incap nuante si fineturi diplomatice: o tara democratica libera din Europa este invadata de tancurile rusesti, iar orasele sale sunt bombardate. Argumentul ca Rusia a raspuns atacului georgian asupra Osetiei de Sud nu este altceva decat o intoxicare. Mai intai, Georgia se confrunta de ceva vreme cu provocari tot mai dese din partea separatistilor sud-osetini, in fapt forte paramilitare finantate si sustinute de Moscova, carora guvernul de la Tbilisi trebuia sa le raspunda mai devreme sau mai tarziu daca dorea sa-si mentina statalitatea. In al doilea rand, nu-ti poti invada propriul teritoriu, iar din punctul de vedere al dreptului international Osetia de Sud este o regiune care apartine Georgiei.

In al treilea rand, precedentul Kosovo nu functioneaza pentru ca guvernul de la Tbilisi nu si-a pierdut autoritatea legala si morala asupra propriilor cetateni asa cum pierdut-o Slobodan Milosevici in momentul in care a recurs la epurarea etnica. Saakasvili nu a incercat sa-i alunge cu forta pe rusofonii din Osetia de Sud peste granita, ci a propus modele europene de unificare cu garantarea unei largi autonomii si protejarea drepturilor minoritatilor. In sfarsit, nu protejezi minoritatile din Osetia de Sud bombardand aeroporturile, porturile si populatia civila din Georgia, asa cum face armata rusa. Prin urma