Pe vremuri (1965-’70), Get Smart a fost un serial creat de comicul Mel Brooks si scriitorul-scenarist Buck Henry pentru a face misto de mai toate cliseele si aberatiile filmelor cu spioni, agenti super-secreti s.cl. si pe vremea aceea domnul Brooks se pricepea al naibii de bine la satire - cam pe atunci a facut infamul The Producers, The Twelve Chairs (foarte vag inspirat de cartea omonima a rusilor Ilf si Petrov) sau Blazing Saddles in care stergea hohotind pe jos cu western-ul.

In 2008, insa, Get Smart e inca o mostra din epidemia de remake-uri, refaceri, reluari care, alaturi de gustul pentru filme cu super-eroi si fantasy-uri digital-aseptice compune grosul productiei hollywoodiene de azi. E drept, comicul Steve Carrell, cu fata lui candid-tamp-gumilastica, e o alegere foarte buna pentru rolul analistului nerdish nr.1 al agentiei super-secrete americane (cum altfel?) CONTROL, Max, care isi vede implinit visul de a lucra pe teren o data ce mai toti agentii sunt compromisi de niscaiva actiuni teroriste (ce altceva?) orchestrate de nemesisul Siegfried (Terence Stamp confirmand vechiul stereotip al marilor actori britanici distribuiti in roluri de negativi "de serviciu"), capul organizatiei KAOS. Asta doar asa, ca sa va faceti o idee despre tipul si nivelul de subtilitate al parodiei. Nu ca asta ar fi neaparat ceva rau. Sau ca ne-ar deranja faptul ca Max e complet brambura si de o stangacie ce frizeaza imposibilul - ceea ce, desigur, nu-l impiedica sa se dovedeasca finalmente competent si eficient, aproape in ciuda lui insusi. Sau ca frumusica Anne Hathaway (Brokeback Mountain, Becoming Jane) e folosita, in acord cu locurile comune ale genului parodiat, drept decor atragator. Sau ca The Rock/ Dwayne Johnson (pe care mai bine il vedeti in Southland Tales - dar asta la tv!) isi ironizeaza propriile roluri standard. Sau ca actori cu clasa precum oscariz