- Editorial - nr. 156 / 12 August, 2008 Desi nu ne venea sa credem, liderul unui partid parlamentar important ne anunta, mai zilele trecute, ca, in contextul votului uninominal _ cand cheltuielile cresc _, o candidatura (sigura!) pentru un post de deputat sau senator in Parlamentul Romaniei i-ar putea costa pe amatori (caci profesionisti nici nu prea avem, in politica!) pana in… 30.000 de euro. Adica, mai putini euroi pentru cei cunoscuti, si mai multi, pentru cei care aspira, in premiera, la functiile (demnitatile!) mentionate. Suma ar putea fi considerata uriasa pentru un om de rand. Nu si pentru cei care "cocheteaza" cu politica, din interes strict personal, si care stiu bine ca, odata ajunsi pe bancile Parlamentului, nu doar ca isi recupereaza banii platiti, dar, in noua lor calitate, vor castiga inzecit (daca nu mai mult) cei… 30.000 de euro. Cum? Prin afaceri subterane si transpartinice, influente in teritoriu si la centru (in diverse domenii) s.a. Asa ca merita banii, investiti in… vorbe si minciuni, in perspectiva viitoarei campanii electorale. De ce am semnalat acest aspect? In primul rand, pentru a ilustra ca, la aproape doua decenii de la evenimentele din '89, electoratul pare a lasa in urma, la capitolul maturitatii si responsabilitatii, clasa politica. Intrebarea este: ce-or fi crezand oamenii de rand (electoratul, in fond) la auzul informatiei conform careia cei pentru care lor li se cere sa voteze isi platesc prezumtiva functie (demnitate) cu atatia bani? Sau, de ce sa mai mearga la urnele de vot, daca castigatorii (platitorii celor in jur de 30.000 de euro) sunt dinainte cunoscuti? Dinainte cunoscuti insa nu de ei, alegatorii, ci doar de cei care i-au propus si in contul carora au virat respectiva suma! Riscul? Enorm. "V-au dat bani, votati-i voi, pe noi nu ne reprezinta!", ar putea obiecta omul de pe strada. Or, in cazul in care cetateanul, alegat