În fiecare an, mii de şoferi contestă amenzile primite pentru depăşirea vitezei legale, prevalându-se de lacune ale legii sau de chichiţe avocăţeşti.

1 /.

În ultimii ani, Poliţia Română a întins pe şosele o adevărată reţea de capcane pentru vitezomani. Maşinile dotate cu radare s-au înmulţit, ba au apărut şi zecile de camere de supraveghere ale sistemului „Big Brother“.

Rezultatele obţinute de această reţea au fost impresionante: există tronsoane de drum pe care s-au înregistrat lunar zeci de mii de cazuri de depăşire a vitezei legale. A fost momentul în care, pentru prima oară după 1989, şoferii au simţit că „se strânge şurubul“.

Imediat au apărut plângerile contravenţionale în instanţă, împotriva proceselor-verbale pentru depăşirea vitezei legale. Apoi, sistemul de monitorizare a traficului s-a perfecţionat pe măsura reclamaţiilor. Astăzi, tot mai mulţi avocaţi constată că aceste reclamaţii sunt o adevărată mină de aur şi îi încurajează pe cetăţeni să conteste amenzile folosind orice pretext. Drept urmare, în fiecare an, mii de români „se ridică“, într-o adevărată „revoltă antiradar“, să conteste în justiţie procesele-verbale pentru depăşirea vitezei.

BILANŢ

Mii de contestaţii

La nivelul fiecărui judeţ s-au înregistrat, numai în primul semestru al anului 2008, sute de plângeri contravenţionale în instanţă, împotriva proceselor-verbale prin care s-au aplicat sancţiuni pentru depăşirea vitezei maxime admise, ceea ce indică un total de ordinul miilor, la nivelul întregii ţări. În lipsa unei situaţii centralizate la nivel naţional, putem evalua dimensiunea acestui fenomen cu ajutorul unor bilanţuri locale: de pildă, pe tronsonul Cluj-Turda s-au întocmit 56.871 de procese-verbale pentru depăşirea limitei legale de viteză, din care 937 (1,64%) au fost contestate în instanţă. Şi în judeţul Al