Operaţii care în trecut nu se puteau efectua decît prin deschiderea abdomenului cu bisturiul sînt realizate acum printr-o metodă care a revoluţionat chirurgia: laparoscopia.
Operaţii care în trecut nu se puteau efectua decît prin deschiderea abdomenului cu bisturiul sînt realizate acum printr-o metodă care a revoluţionat chirurgia: laparoscopia. Intervenţiile laparoscopice se efectuează doar prin trei incizii de cîte un centimetru. Chirurgul introduce printr-o incizie din apropierea ombilicului o minicameră video pentru vizualizarea organelor interne, iar prin celelalte două incizii pătrund instrumentele chirurgicale. La nivelul uneia dintre incizii se introduce un ac prin care se injectează încet un gaz (dioxid de carbon sau oxid de azot) în abdomen. Gazul ridică peretele abdominal, astfel încît chirurgul să aibă spaţiu de manevră.
Laparoscopia, numită şi celioscopie, este o metodă miniminvazivă utilizată atît în scop diagnostic, cît şi chirurgical. În ambele cazuri, laparoscopia este practicată în prezent în aproape toate domeniile chirurgicale: chirurgie abdominală, ginecologie, urologie, ortopedie, cardiologie, chirurgie toracică, neurologie. În chirurgia abdominală, laparoscopia este utilizată în peste 80% din cazuri: litiază biliară, litiază renală, apendicită, hernie hiatală, unele tumori la stomac, ficat, colon, pancreas. În ginecologie se practică operaţii laparoscopice în cazuri de infertilitate, endometrioză, sarcină extrauterină, chisturi ovariene, fibroame uterine, ablaţia ovarelor.
Avantaje şi riscuri Intervenţiile laparoscopice sînt mai puţin traumatizante decît operaţiile clasice cu bisturiul. Durerile postoperatorii, sîngerările şi cicatricele sînt reduse în cazul laparoscopiei. Recuperarea postoperatorie a pacientului este rapidă, fiind limitată durata spitalizării. Datorită acestor avantaje sînt reduse
