Straniu privilegiu şi îngrozitoare neşansă: de a fi afectat de o boală rară – nefropatia balcanică, răspîndită în focare endemice în zone rurale din judeţul Mehedinţi şi Caraş-Severin, dar şi în regiuni adiacente din Serbia şi Bulgaria. Ca un înger al morţii, boala îşi urmăreşte victimele şi la distanţe mari, astfel că sînt descrise cazuri şi la oameni care au părăsit zona şi trăiesc la distanţe mari, în ţară sau chiar în SUA sau Australia.

Straniu privilegiu şi îngrozitoare neşansă: de a fi afectat de o boală rară – nefropatia balcanică, răspîndită în focare endemice în zone rurale din judeţul Mehedinţi şi Caraş-Severin, dar şi în regiuni adiacente din Serbia şi Bulgaria. Ca un înger al morţii, boala îşi urmăreşte victimele şi la distanţe mari, astfel că sînt descrise cazuri şi la oameni care au părăsit zona şi trăiesc la distanţe mari, în ţară sau chiar în SUA sau Australia.

Prima întrebare a oricărui bolnav este fireşte "De ce eu?". În cazul nefropatiei balcanice s-a incriminat efectul substanţelor toxice din zăcămintele subterane de lignit, ce se infiltrează în pînza freatică, precum şi existenţa unui agent patogen viral. Oricare ar fi cauza, ea determină modificări genetice, care se transmit ereditar.

Simptome Boala apare la maturitate, între 30 şi 50 de ani, niciodată la copii sau adolescenţi, fiind prevalentă la femei şi poate fi descrisă în esenţă ca o atrofie bilaterală, cu dezorganizarea structurii normale şi alterarea ireversibilă a funcţiei renale. Debutul este insidios, nespecific, cu astenie, cefalee, ameţeli, inexplicabilă scădere în greutate, tulburări dispeptice şi anemie. Uneori apar şi simptome renale: durere lombară bilaterală, surdă sau colicativă, urinări frecvente, prezenţă de sînge în urină.

În timp, astenia se accentuează, cefaleea devine permanentă, bolnavul prezintă o paloare izbit