După 23 de veri trăite la malul mării, Şoni, un personaj al boemei estivale, deapănă amintiri din ciclul „Hipioţii vechi şi noi“.

Din punctul său de control din „Nudi Bar“, aruncat pe plaja de la 2 Mai, un bărbat cu aspect de viking leagă prin poveşti trecutul şi prezentul locului. Vine aici din 1985, iar în amintirile sale întâmplările cu grăniceri beţi, vinul băut cu găleata, nunţile cu aspect hippy şi Sergiu Nicolaescu ceva mai tânăr se împletesc de parcă ar fi avut loc cu numai câteva ore înainte. Îl cheamă cumva, dar nu prea contează, cât timp toată lumea îi spune şi-l ştie ca Şoni. A fost martorul transformă rii foştilor copii care veneau cu părinţii în 2 Mai în adulţi ce-şi aduc astăzi propriile odrasle în acelaşi loc, dar şi al primelor vile care ameninţă să-i transforme locul de evadare într-un soi de staţiune estivală.

„Vinul din ’89, recoltă bună…“

O armată de pletoşi răpuşi pe nisipul umed din 2 Mai, după ce cu o noapte înainte luaseră cu asalt o găleată de vin. „A fost un an bun 1989. Recoltă bună. Eram toţi căzuţi în jurul găleţii şi «victimele» se răreau pe măsură ce te depărtai de ea“, povesteşte Şoni, unul dintre „veteranii“ de la 2 Mai. Vine în sat din 1985 şi, în peste jumătate din cele 42 de veri pe care le-a trăit până acum, a respectat tradiţia nudistă sub soarele de la 2 Mai. Blond, bărbos, cu ochi albaştri şi îmbrăcat într-o ie lungă şi albă, Şoni pare un fel de „Jesus Christ - Superstar“ - variantă norvegiană. În fiecare an vine la 2 Mai, şi dacă nu stă minimum opt săptămâni, „nu e bun de nimic anul viitor“. „Suntem o comunitate, aici am văzut bebeluşi care au crescut de la an la an, până au devenit femei în toată firea“, spune Şoni.

Grănicerii şi primul fum de opiu

Prima dată când a fumat opiu a fost în 1988, la gardul unităţii militare de grăniceri. „Era pe vremea lui Ceauşescu