Sursa: AgerpresSursa: Agerpres
1 /.
A fost destul să sugerez că, deşi eu unul îl cred pe Horia în legătură cu „nediscriminarea morală“ practicată de ICR, o anume listă i-ar face şi pe alţii să îl creadă şi iată că ai început deja schiţarea ei. Totuşi, nu văd o echivalenţă convingătoare între Sorin Antohi şi Andrei Corbea-Hoişie, pe de-o parte, şi Eugen Simion, Ion Ianoşi, Nina Cassian, Fănuş Neagu, Iancu Dumitrescu şi I.B. Lefter, pe de altă parte. Au fost şi cei din urmă dovediţi drept informatori ai Securităţii? Cât priveşte şedinţele de imbecilă corectitudine politică la care sunteţi supuşi, aminteşte-ţi că Bogdan şi-a făcut mâna pe mine şi mai apoi a devenit un maestru al genului pe spinarea voastră.
Nefericirea că, spre deosebire de mine, din 2005 tu, Tania şi Horia nu mai sunteţi nişte oameni liberi vi se datorează integral. Ce ne desparte în cazul în care am intervenit este spaima mea, poate exagerată, de puterea percepţiei. Deseori, percepţia este mai puternică decât realitatea. Atât de puternică, încât, la un moment dat, preia locul realităţii. Uneori - în chip legitim, alteori - în chip nelegitim, dar cu aceleaşi urmări. Era pericolul pe care vi-l semnalam.
Nu v-am cerut să deveniţi nişte Răutu, Chişinevschi ori Ana Pauker. V-am sugerat să nu vă asumaţi riscul de a fi (ori de a părea că sunteţi) pentru unii - Ana Pauker şi pentru alţii - Maica Tereza.
Nu eu sunt cel care să vă dea o lege anti-Antohi. Eu pledez în favoarea unui principiu, nu în defavoarea unui om. Una este o lege a lustraţiei, alta este o lege Anti-Cineva-Anume. Cu toată imensa dezamăgire produsă de Sorin Antohi, continuu să preţuiesc ce e de preţuit la el, dar în cazul de faţă mai presus de drepturile sale (care nu trebuie, fireşte, ocultate) sunt drepturile noastre, ale tuturor, drepturi care nu pot fi abandonate.
Înţel
