Horia Georgescu. Numele va spune ceva? Nu? As pune prinsoare ca secretarul general al ANI, caci despre el e vorba, ar fi fost foarte fericit sa ramana un anonim. Omul e exemplul tipic al unei faune care prospera, in general, in umbra politicienilor: directori, consilieri, “specialisti”, sefi de cabinete, avocati de casa. Oamenii de incredere. Ancheta din Cotidianul arata un traseu tipic: specialist la PNA (care i-o fi fost specializarea?), transferat dupa inlocuirea dlui Amarie cu Daniel Morar la ministerul pentru IMM-uri, ajuns apoi consilier al ministrului justitiei Chiuariu, si apoi detasat ca secretar general al Agentiei Nationale de Integritate (cine i-a semnat detasarea? ce calitati sa fi avut pentru un asemenea post?).
Ancheta din Cotidianul priveste declaratia sa de avere, care, alaturi de zambetul sau larg arata cam pe ce maini a ajuns integritatea nationala:
“Horia Georgescu, secretarul general al Agentiei Nationale de Integritate (ANI), si-a cumparat anul trecut, in cateva luni, o vila si doua apartamente cu 450.000 de euro. (…) Reiese ca secretarul general al ANI are, la banca, o rata lunara de peste 1.000 de euro, iar la suma imprumutata de la cele doua persoane fizice, in cazul in care acestea nu i-ar percepe nici o dobanda, ar avea de platit in medie 5.000 de euro lunar. Venitul actual al lui Georgescu, cu tot cu prime, indemnizatii si stimulente, e de maximum 3.000 de euro lunar. ”
Daca situatia ar fi altfel, episodul ar fi chiar amuzant. Dl Georgescu ar vrea sa credem ca a cumparat locuintele de la parintii sai, pe care ii plateste din 300.000 de euro imprumutati de la nasii sai, imprumut la a carui rambursare e ajutat de …parinti. Ii dau cu o mana ce ii iau cu cealalta. Nu era mai simplu (si mai ieftin) daca-l lasau pur si simplu sa foloseasca casele si vila? Apoi, ca sa justifice aparitia si disparitia unui apartament
