Jocurile olimpice antice au ca punct de pornire anul 776 î.H., atunci cînd Corebo cîştiga cursa stadionului, pe un traseu ce măsura aproape 192 de metri lungime. În anul 83, Împăratul roman Teodosiu I desfiinţează întrecerile, iar cununile din ramuri de măslin nu au mai încununat frunţile învingătorilor – "olimpionike".
Jocurile olimpice antice au ca punct de pornire anul 776 î.H., atunci cînd Corebo cîştiga cursa stadionului, pe un traseu ce măsura aproape 192 de metri lungime. În anul 83, Împăratul roman Teodosiu I desfiinţează întrecerile, iar cununile din ramuri de măslin nu au mai încununat frunţile învingătorilor – "olimpionike". După aproape două milenii, în 1896, chiar în ziua Paştelui, a fost inaugurată prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne. Iniţiatorul lor – Pierre de Coubertin. 241 de sportivi înscrişi în competiţie, reprezentînd 14 ţări. Proba aşteptată cu sufletul la gură de spectatori: maratonul. Cîştigătorul: Spiridon Louis. După ce întrecerile s-au încheiat, viaţapăstorului grec "iute de picior" a rămas neschimbată, continuînd să lucreze pămîntul, aşa cum a făcut-o în fiecare zi de pînă atunci, mergînd cu picioarele goale prin humă. Peste 108 ani, Atena a găzduit din nou Jocurile Olimpice. Numai că de această dată, la întreceri au participat atleţi a căror viaţă se măsoară în ore de antrenamente, a căror dietă se află sub "tirania" caloriilor, dar pentru care, la sfîrşitul competiţiilor, viaţa li se schimbă pentru totdeauna. Lumea le stă la picioare.
Jocurile olimpice antice au ca punct de pornire anul 776 î.H., atunci cînd Corebo cîştiga cursa stadionului, pe un traseu ce măsura aproape 192 de metri lungime. În anul 83, Împăratul roman Teodosiu I desfiinţează întrecerile, iar cununile din ramuri de măslin nu au mai încununat frunţile învingătorilor – "olimpionike".
Jocurile olimpice an