Dobanda de politica monetara a fost urcata, la sfarsitul lui iulie, de la 10 la suta la 10,25 la suta. Surpriza atat pentru banci, cat si pentru multi dintre analistii din piata financiara. Putini au anticipat cresterea.
Doua mesaje clare date de banca centrala: intensificarea ofensivei anti-inflatie si incurajarea economisirii. Mesaje proprii momentului actual, cand turbulentele de pe pietele financiare internationale nu dau semne de incetinire.
Miscarea facuta de BNR este, fara indoiala, nepopulara. Caci cresterea dobanzii face parte dintr-un pachet de decizii de politica monetara ce va duce la temperarea creditarii. Dar pot fi populare politicile care impun rationalitati economice? Desigur, nu. Chiar daca tinta e calmarea inflatiei.
Sondajele de opinie arata ca romanii se tem in continuare de inflatie. Mai mult decat de boli, de somaj ori de recesiune. Motiv ce a determinat deseori, in anii '90, masuri care sa duca la inghetarea preturilor. Desi au fost catastrofale pentru economie.
De cate ori au fost inghetate preturile, s-a inchis o rana in locul careia au fost deschise altele, mult mai dureroase. Cu atat mai mult cu cat, de fiecare data, au fost rupte preturile de salarii. In sensul ca au fost blocate preturile in timp ce salariile erau lasate sa creasca. O evidenta fatarnicie. Pentru ca, practic, economia continua sa produca inflatie, dar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres.
Inflatia reprimata s-a dovedit insa mai periculoasa decat inflatia fatisa. Pana la urma, gunoiul nu mai incapea sub pres si preturile explodau. Rezultatul: o inflatie si mai mare.
Acum, in 2008, nu mai inghite nimeni minciuni de tipul inghetarii preturilor. Mai intai, fiindca ne-am descalifica in ochii Uniunii Europene. Apoi, pentru ca sugrumarea unor preturi ne-ar aduce, pe piata interna, restrangeri si mai mari ale ofertei de bunu
