Pariu luni, în redacţie, pe capul lui Daniel Morar, în timp ce Cătălin Predoiu, ministrul justiţiei, ştim acum, îi cânta prohodul. După o scurtă introducere de context, cade şi prima frază din discursul ministrului, care promite o decizie. „Legea nu stabileşte nici obligativitatea şi nici interdicţia succesiunii consecutive a două mandate în aceeaşi funcţie pentru acelaşi procuror“, precizează Predoiu. E clar, pariem noi, Daniel Morar rămâne. Ministrul îl vrea în continuare la conducerea DNA. Nu trec însă două minute şi siguranţa noastră primeşte o primă lovitură. „Comisia Europeană a formulat, la rândul ei, o serie de puncte de vedere prin intermediul unui purtător de cuvânt, prin care a precizat mai întâi un tip de opţiune (în favoarea lui Morar – nota mea), iar ulterior a revenit, precizând că, aşa cum este normal pentru oricine cunoaşte mecanismele administraţiei europene, această decizie este exclusiv atributul autorităţilor din România“. Aha, deci e treaba noastră, a românilor, pe cine punem în fruntea DNA. Nu ne spune nouă Europa ce să facem sau să nu facem la noi acasă. Deci, iar pariem noi, cade. Îl schimbă. Devenim şi mai convinşi de asta imediat ce ministrul mai aruncă una. „Opiniile exprimate (se referă la controversele din jurul DNA – nota mea) par să aibă la bază teza conform căreia instituţia DNA ar putea cumva să se identifice cu persoana actualului Procuror-şef“. Fină observaţie din partea ministrului, numai bună să ne asigure că, nu-i aşa, DNA e DNA şi fără Daniel Morar. Da, dar până n-o auzim din gura lui, cu subiect şi predicat, tot ne mai rămâne de-un pariu. Urmează, firesc, o evaluare a activităţii instituţiei. Prima frază taie adânc în rană: „Recunoscând meritele incontestabile ale DNA ca instituţie, trebuie să spunem că există şi o serie de vulnerabilităţi instituţionale care o caracterizează“, zice ministrul şi începe să le enumere. E şi