Mai discutat decît "ţeapa" lui Ghilduş, mult mai mediatizat decît "F.A.Q. about Stephen the Great" - expoziţia din 2004 de la Galeria Hâart care a călcat pe nervii Bisericii Ortodoxe Române - şi mai înfierat decît lucrările cu care Dumitru Gorzo a stîrnit controverse, poneiul roz cu svastică a devenit, fără îndoială, cel mai cunoscut animal din istoria artei contemporane româneşti. Expusă la Galeria Română în cadrul expoziţiei "Freedom for Lazy People", organizată de Institutul Cultural Român de la New York, jucăria de plastic a reuşit, fără voia artistei Nuclear Fairy, care l-a adus la expoziţie, să ridice foarte multe întrebări. A scos la iveală chestiuni de religie, de politică şi de artă - ba chiar despre ce raport ar trebui să existe între cele două -, a reamintit argumente legate de ce înseamnă reprezentativitatea unei culturi şi, nu în ultimul rînd, a pus probleme deontologice prin scandalul de presă creat. Dar în ciuda faptului că, după aproape o lună de polemici, Google găseşte peste o mie de rezultate despre lucrările lui Omar, Irlo şi Nuclear Fairy la o simplă căutare "ponei roz ICR", cel mai puţin s-a discutat în contexte legate de componenta artistică.
Pe pereţii pictaţi de cei trei street artişti şi în obiectele aduse de ei în galerie pentru evenimentele conexe expoziţiei, cîţiva dintre jurnaliştii de la New York Magazin, revista diasporei române de la New York, şi-au găsit mai toate "dovezile" pentru a demonstra nu numai incorectitudinea politică a exponatelor, ci şi a instituţiei care a organizat-o. Acuzaţiile de antisemitism - pornite de la svastica inscripţionată pe coapsa roz a poneiului de plastic -, de rasism - sprijinite pe folosirea unei păpuşi reprezentînd o gorilă -, şi de obscenitate - invocată la vederea cîtorva organe genitale sugerate - au circulat apoi viral pe bloguri, fiind preluate de o parte a presei din România. Discuţ
