Cred ca nu mai e nici o indoiala la aceasta ora ca Rusia nu se va opri in conflictul cu Georgia pana cand aceasta tara nu va mai fi vreodata in situatia de a ataca din nou trupele ruse, de a tine piept unei ofensive rusesti (desi s-a vazut de acum ca nu poate), pana cand nu anuleaza toate resursele militare pe care le-a acumulat presedintele Saakasvili in ultimii patru ani si pana cand nu il trimite pe Saakasvili dupa Gamsahurdia, precedentul presedinte nationalist, care s-a sinucis inconjurat de trupele ruse. Ca Georgia sa-si pastreze independenta, fara regiunile ei secesioniste, ea trebuie sa fie condusa de cineva pe care Moscova nu il considera un pericol. Fara asta nu va exista o rezolvare a acestui conflict, degeaba flutura bietii gruzini la Tbilisi steagul american.
E foarte simplu, ba chiar rudimentar, sa presupui mereu ce e mai rau despre Rusia. Faptul ca ii detestam pe rusi a devenit la noi sursa unor stereotipii foarte reductioniste in ce ii priveste si a unei lipse de intelegere a dinamicii geopolitice a zonei care e ingrijoratoare. Pentru ca nu e adevarat ca, daca, sistematic si in orice imprejurare, indiferent ce pozitie ar avea Rusia, noi o avem pe cea contrara, asta e sursa unei politici externe de mare inteligenta, capabila sa rezolve ceva din marile probleme regionale, incepand cu Transnistria si sfarsind cu cooperarea la Marea Neagra. Dati-mi deci voie, ca un modest cunoscator al zonei, in care calatoresc regulat fara a-mi face din asta expertiza numarul 1, sa enumar cateva dintre prejudecatile eronate care alimenteaza o politica a noastra fara mari perspective.
Prejudecata numarul unu si cea mai grava este ca Rusia este singurul actor nationalist din regiune. In realitate, e destul sa ne intrebam de ce romanii din Ucraina voteaza cu partidul prorus si au un singur deputat, din partea acestui partid, in Rada, Parlamentul d
