» De deasupra de Podeni, cuprinzi cu privirea intreg plaiul din nordul Mehedintiului, o zona intinsa, pe cat de frumoasa, pe atat de saraca. Intalnesti aici asezari ce-si pierd vechimea in negura vremii si gospodarii tare stramtorate, cu o glie putina si stearpa in care rodul muncii e refuzat de catre brazda trasa pe stanca varoasa, ce-si arata pe alocuri coltii, dar si tarani apasati de multe nevoi, care rostesc intr-un grai aparte durerile mostenite, din generatie in generatie, provocandu-ti invariabila intrebare: cu ce traiesc acesti oameni, rau batuti de soarta?
De cand se stiu, sunt crescatori de vite, cornute mici si mari. Cei mai in varsta iti spun cu o neasemuita mandrie ca, inainte de instalarea ciumei rosii in tara, in plai, numarul animalelor era incomparabil mai mare fata de cel de astazi, iar pasunile reduse si pipernicite, exploatate nerational si prost intretinute, s-au degradat in timp, fiind nevoiti sa intre in codrul marunt si sa-l imputineze spre a face frunzare. Dupa statisticile ce nu reusesc sa evadeze din tiparele agriculturii socialiste, cele 33.189 ha de pasuni localizate in cele 18 comune rasfirate in dreapta Motrului pana sus, in golurile alpine din Muntii Mehedintiului, zona pare bogata doar pentru cei care intocmesc operative din birouri si n-o bat cu pasul, urcand coastele golase, pe drumuri inguste si chinuite, parca "insamantate" cu santulete si praguri ce nu se stie de cand si nici cat vor mai dainui in plasa ochilor celor ce se-ncumeta sa le treaca…
Dand crezare statisticilor, totul este bine: circa 18.000 de taurine si mai putin de 70.000 de ovine si caprine se cresc azi aici, in mare parte la conacele azvarlite pe culmi, cele mai multe aflate acum la pasunat in munti. Realitatea este insa un strigat de alarma, mult mai strident decat la un atac al lupilor la stana. Pentru ca la Izverna, Ponoarele, Orzesti, Ti
