- Editorial - nr. 158 / 14 August, 2008 Fiecarui om de pe planeta ii este dat sa traiasca intr-un anumit spatiu geografic. Daca ar fi sa ne raportam numai la acest aspect, putem spune ca, la "repartitia divina", noi, romanii, am fost favorizati ai sortii. Spre deosebire de foarte multe popoare care isi duc traiul prin zone desertice, pe la Polul Nord, prin locurile cele mai aride sau la confluenta unor fenomene extreme (cutremure, taifunuri, uragane etc.), noi am "picat" intr-o regiune manoasa si generoasa, ferita de toate acestea, la adapost de marile cataclisme, in care omului ii este lasat ragazul de la natura sa construiasca si sa zideasca in tihna, sa creeze si sa procreeze, sa-si faureasca propriul destin dupa vrerea sa. Foarte multe natiuni cu care impartim de secole si milenii aceeasi soarta, si ii enumeram aici pe toti europenii: de la englezi la francezi si olandezi, de la nemti la spanioli, suedezi si norvegieni, slovaci sau unguri, si-au folosit cu spor "talantii primiti", punandu-si la punct, fiecare dupa pricepere, o societate a lor, cu legi si principii adecvate, cu un sistem de relatii interumane si interinstitutionale care le-au dat posibilitate, in decursul secolelor, sa progreseze material si spiritual, civic, adica sa devina un nume de prestigiu pe harta Europei. Deseori cand discutam despre unii sau despre altii ne referim cu respect si admiratie, dar si cu jind, la ceea ce au realizat la ei acasa : nemtii sau francezii, spaniolii sau italienii, fara a mai vorbi de cei din tarile nordice: englezi si irlandezi, dar mai ales danezi, suedezi si norvegieni (cu sase luni de intuneric). Sa nu-i uitam nici pe cei care au devenit revelatia batranului continent: austriecii si finlandezii. Bine, bine, vor zice unii, lucrurile acestea nu sunt de azi, de ieri. Unde sunt cehii si polonezii, sarbii, croatii, ungurii, slovacii? Raspunsul este simplu: sun