Cazul ICR ne demonstrează că derapajul moral n-are limite cînd e vorba de protejat privilegii şi funcţii pentru cei care au pupat funduri fără svastică, dar eminamente politice.

Într-un efort ideologizat din punct de vedere politic, dar eşuat în planul bunului-simţ, mai-marii Institutului Cultural Român încearcă să ne convingă că avem ceva personal cu ei. Scandalurile internaţionale provocate de trimiterea unor informatori ai Securităţii la Berlin şi expunerea unor mîzgăleli batjocoritoare la New York sînt interpretate de Patapievici & Co drept atacuri la persoană.

După ce am dezbătut la Antena 3 demersurile ICR împreună cu oameni de cultură şi foşti demnitari ai statului, bugetarii cu pricina s-au lansat într-un atac infect la adresa libertăţii de exprimare a jurnaliştilor care şi-au permis, în nemernicia lor, să critice evenimente controversate. Transformarea şefului ICR este incredibilă. Dintr-un personaj care propovăduia cu sfinţenie virtuţile democraţiei în toate componentele ei, bugetarul Patapievici a devenit un animal politic de stat, cu rang de ministru, protector al informatorilor Securităţii şi promotor al poneilor roz cu svastică sau al falusurilor portocalii.

Demersul făcut de Antena 3 a fost unul ca urmare a stupefacţiei privind viziunea artistică promovată pe banii statului român la New York. Am contestat şi vom contesta oricînd presupusele valenţe culturale ale falusului expus generos într-o reprezentanţă diplomatică. Sau ale svasticii ştampilate de fundul unui căluţ roz de jucărie. Şi ale batjocoririi dincolo de orice limită a unor icoane ortodoxe şi a simbolului statului Israel, menorah. În loc să răspundă unor acuze privind pericolul politic la care este expus statul român prin promovarea unor simboluri naziste, Patapievici s-a lansat într-o serie lungă de explicaţii jenante pentru pretinsul său nivel c