* Nu te pune cu Zohan / You Don’t Mess with the Zohan (SUA, 2008), de Dennis Dugan.

Nu te pune cu Zohan începe ca o parodie de film cu superspioni. Adam Sandler joacă rolul unui James Bond al armatei israeliene, pe numele lui Zohan, iar John Turturro joacă rolul unui redutabil terorist palestinian, supranumit Fantoma. Calităţile lor de luptători sînt evidenţiate de regizorul Dennis Dugan printr-o serie de hiperbole împrumutate din limbajul desenului animat. De exemplu, Fantoma îşi începe ziua de lucru spărgînd două ouă într-un pahar şi bînd cei doi pui vii care ies din ele. La rîndul lui, Zohan poate demonta arma din mîinile unui terorist în mai puţin timp decît îi ia acestuia să apese pe trăgaci. Dacă teroristul apucă totuşi să tragă, Zohan poate prinde glontele din zbor; dacă are mîinile ocupate, îl prinde cu nara. Atacat cu pietre de un grup de femei şi copii, pe o stradă din Beirut, Zohan prinde toate proiectilele şi, în cîteva secunde, face din ele o jucărie pe care i-o aruncă înapoi unei fetiţe. Căci (după cum am aflat un pic mai devreme, din conversaţia lui cu părinţii săi) marele războinic e de fapt un om al păcii; în adîncul inimii, el nu-şi doreşte altceva decît să lucreze într-un salon de coafură. "Eşti prea bătrîn ca să mai rişti. Alege siguranţa: rămîi în armată" - îl sfătuiesc părinţii. "Dar am luptat atîta!" - se lamentează el. "Cînd o să se termine?" La care mama lui îl linişteşte: "Se luptă de 2000 de ani - nu mai poate dura mult". Acest schimb de replici - demn de Woody Allen - e primul semn că filmul nu e atît de infantil cum pare. Sau, chiar dacă e, are ceva din talentul copiilor de a veni pe neaşteptate cu cîte o observaţie care pune într-o lumină proaspătă, frapantă, un adevăr de care adulţii civilizaţi sînt prea tociţi ca să se mai sinchisească, sau pe care preferă să nu-l bage în seamă. Atunci cînd un arab stabilit la New York i s