N-a mai montat spectacole în România de mai bine de 30 de ani, dar a făcut-o în Germania, unde conduce o mare academie particulară. E subiectul unora dintre cele mai pasionante legende scenice ale „generaţiei de aur“ (în Nepotul lui Rameau – creat, profetic, în 1968, şi jucat de 4-500 de ori – a „inventat“ spectacolul perfect al acestei jumătăţi de secol, legătura dintre el, Gheorghe Dinică şi Marin Moraru e la fel de mitică) şi de cîţiva ani vine constant să ţină ateliere în România. Timp de o lună, vara asta (26 iulie-23 august), regizorul David Esrig ţine un workshop de actorie la Sfîntu Gheorghe, iniţiat de Florin Vidamski, actor şi directorul Teatrului „Andrei Mureşanu“, şi finanţat de AFCN şi Ministerul Culturii în cadrul Anului Dialogului Intercultural, la care au participat actori de limbă română şi maghiară. E prima dată cînd faceţi un atelier dedicat unei echipe teatrale. Sînt actori din trei trupe, majoritatea de la Teatrul „Andrei Mureşanu“, dar şi de la teatrul maghiar din Sfîntu, şi de la Studio M, o companie de mişcare. Totul s-a legat după atelierele pe care le-am ţinut la Bucureşti şi la Sibiu. La Bucureşti, la Teatrul Metropolis, am intrat destul de sceptic în istoria asta a workshop-urilor, pentru că ce-am văzut în ţară era mai degrabă o goană după efect. Nu e rău, sigur că teatrul trebuie să fie spectaculos, dar efectele erau cam găunoase. Am început, totuşi, şi am fost surprins de interes, au fost 150-200 de actori, stăteau pe margine, ascultau şi aveam senzaţia că am găsit un drum pe care putem merge. Ce le propuneam e o metodă pe care am început-o încă din România (acum, în şcoală sînt oameni care au învăţat de la mine – Gelu Colceag, Florin Zamfirescu; am avut şi o clasă foarte bună de regizori: Toca şAlexandru Tocilescuţ, Dan Micu, Ion Vişa, poate cel mai talentat dintre toţi) şi am continuat apoi lucrul la Sibiu. Pentru Capitala Cult