H.-R. PATAPIEVICI Director ICR Institutul Cultural Romån este o instituţie a statului român, o instituţie care-şi propune să exporte cultura română. Diferenţa specifică faţă de modul tradiţional în care instituţiile statului român exportau cultura română este următoarea: înainte, cultură română era denumit ceea ce în mod oficial era recunoscut de statul român ca fiind cultură română de valoare. Asta însemna următorul lucru: cînd chiar era cultură română de valoare, şi nu era ceva oficios ori oficializat ori de propagandă, cum ar fi – marii noştri scriitori, marii noştri artişti plastici, marii noştri compozitori ş.a. – ceea ce se exporta era o cultură de patrimoniu. Era acel tip de creaţie românească devenită deja, prin confirmare valorică, patrimoniu naţional. Instituţiile culturale româneşti se limitau în a exporta patrimoniu cultural şi o făceau dintr-o perspectivă propagandistică. Adică noi sîntem această cultură română naţională. ICR rupe cu această tradiţie şi se conectează cu ceea ce, de fapt, fac astăzi institutele culturale ale statelor moderne din Occident. Şi anume, privesc cultura în dublul ei aspect: o cultură care deja a fost patrimonializată, pentru că deja a fost confirmată în valoarea ei şi a devenit un bun naţional, un patrimoniu, şi creaţia culturală care se produce acum, făcută în forme foarte diverse, de oameni cu filozofii foarte diferite, cu abordări extrem de diferite, cu materiale extrem de diferite şi cu plasamente extrem de diferite. Ceea ce face ICR este să pună-n contact această cultură română, aşa cum se face ea astăzi de către absolut toţi, deci creaţie românească pe viu, s-o pună în legătură cu mediile culturale occidentale. Cum face acest lucru? Revin la ce v-am spus mai înainte. Înainte, pentru ca ceva românesc să merite să fie exportat, trebuia recunoscut de o instituţie oficială a statului, trebuia să fie oficializat într-u