PRM a supravietuit pe scena politica pentru ca a servit la reconvertirea activistilor comunisti si a securistilor la viata de tranzitie. Asadar, PRM este in deriva. Partidul lui Corneliu Vadim Tudor a mai fost in criza, si inca de multe ori, dar de data aceasta pare a fi vorba de ceva grav si incurabil. Sondajele arata ca PRM nu are procentajul necesar pentru a intra in Parlament. Previzibil, in partid au (re)aparut dezertarile si certurile. C. V. Tudor salasuieste, mai ratacit si abulic ca oricind, peste o mortaciune. Este vremea unui scurt bilant. Propun o perspectiva functionalista, pornind de la rolurile pe care PRM le-a indeplinit la scena politica din Romania. Preluind aceasta perspectiva, preiau si problemele ei clasice de metoda, rezumate de intrebarea: "Organul creeaza functia sau functia creeaza organul?" Aparent, in cazul PRM, prima varianta este mai probabila. PRM a fost, inca de la creare, un partid de lider, extrem de personalizat si centralizat, a carui existenta a depins covirsitor de flerul si capriciile lui C. V. Tudor. Prin urmare, acesta este principalul responsabil pentru actiunile PRM si pentru crearea si transmiterea, in mediul politic autohton, a unei agende nationalist-xenofobe si populiste. PRM a fabricat "probleme" pe care apoi le-a exploatat electoral. Pe de alta parte, insa, se poate afirma fara ezitare ca daca PRM nu ar fi existat, ar fi fost inventat. Partide radicale de acest fel au existat si exista inca in toata Europa post-comunista, cu lideri si profiluri similare. In mediul post-comunist, a existat o "nevoie" extremista, pe care formatiunile cu profil radical au venit sa o satisfaca. Privind din acest unghi de vedere, PRM nu este o intimplare. Altfel, nici nu s-ar explica longevitatea deja impresionanta a partidului - a trecut de patru ori testul alegerilor parlamentare, cum au mai reusit doar PSD, PD, PNL si UDMR. Pe scurt, PRM a